Furtuna de ganduri
Pe romana? hai pe romana:)). Vorbeam cu prietenul meu sami san ( daca citesti sa nu ma injuri) despre filozofie. Sami zice ca viata e ca un cerc ( e mai complexa teoria…:))). Si eu cred acelasi lucru, doar ca spus intr-un mod diferit :
Viata e ca un cerc: te invarti ca prostu’ si nu ii dai de capat.
E corect? O fi bun? Nu e? Cui ii pasa?! Pentru mine e corect si asta conteaza, pentru ca eu traiesc in lumea mea dupa regulile mele, cum face fiecare om de altfel. Lumea reala e reprezentata strict de momentele in care oamenii trebuie sa interactioneze si sa isi intersecteze propriile lumi. Atat. Si cum in ultima perioada oamenii sunt din ce in ce mai ocupatii, universul personal cade cumva pe locul 2. Asta e …aiurea!
Atunci ce poti spune despre cei care traiesc mai mult pentru ei decat pentru ceilalti? Se numesc egoisti? Nu, egoisti sunt cei care se gandesc doar la ei, nu cei care gandesc in lumea lor. Cred…
Apoi…mai e o chestie care bantuie prin mintea mea: De unde vin? Cine sunt? Unde ma duc?
Trecutul meu, dinainte de a ma naste…
Eu sunt suma actiunilor stramosilor mei. Ciudat cum fiecare om in parte poate fi considerat rezultatul unic al unui anumit sentiment, dar in acelasi timp, viata lui poate fi considerate punctul din care se ramifica alte sentimente, deci alte actiuni. Fiecare om in parte e o entitate, prin insasi sentimentele lui., dar in acelasi timp fiecare om contribuie la totul unitar numit societate prin actiunile si simtamintele lui
In final pentru ce atat zbucium? Oare nu am sa cresc? Oare nu am sa uit si am sa traiesc impinsa de activitatile zilnice?
Ba da, merita totusi. Daca acum nu, atunci cand ? :))
Oricum, asta e valabil numai in lumea mea.
