I’ll ask polite if the devil needs a ride PART 2
Okay, sa jucam dupa regulile lui.
In lumina translucida a becurilor portocalii, urcat pe motocicleta lui neagra, arata ca si cum ar incerca sa franga inimile tuturor fetelor de pe planeta. Sau poate nu a tuturor. Poate doar a uneia. A ambalat o data motorul pentru a-mi da de inteles sa ma grabesc, sau sa ma intorc, ca un fel de amenintare. Imi placea asta!
M-am urcat pe motocicleta, dupa ce am mimat ca ezit 2 secunde, doar ca sa scot de la el o reactie aproape inobservabila: dezamagire. Dar din nou, isi controla emotia , cu acea determinare care ma innebunea.
Atunci imi fulgera prin minte o hotarare: sa il fac sa isi piarda controlul cu mine. Sa il fac sa isi tradeze sentimentele, sa il pun in situatia de a parea uman. In clipa aceea insa, parea imposibil.
Am facut 2 pasi inspre motocicleta, incet , precaut, pentru ai arata ca nu am incredere in el, dupa care m-am avantat pe motocicleta, punandu-mi casca pe cap. Apasa pe ambreaj din nou, dupa care eram la 5 metri in fata de locul initial. Miscarea m-a luat prin surpindere si m-a facut sa ma lipesc de el, pentru a-mi pastra echilibrul.
-Gata? Ma intreba inainte de asi pune si el casca. Si porni din nou la fel de brusc si neasteptat.
Mi-am strans bratele cat de strans am putut in jurul lui cu intentia de a-l rani, dar cred ca gestul meu i-a adus mai mult satisfactie decat durere. Avea o placere de neinteles pentru a ma chinui, si pentru a imi face in ciuda. Dar deocamdata asta nu era nici o problema: aveam exact aceeasi placere.
Luminile portocali zburau pe langa noi, iar vantul imi suiera vag din fata. Nici nu imi vine sa cred ca bag de seama toate detaliile astea stupide, cand ceea ce vroiam eu, cand lucrul acela dupa care tanjeam eu se afla in stransoarea bratelor mele.
Am decis sa imi pun planul in aplicare, s ail fac sa para uman, sa para ca are sentimente, si ca nu se poate controla. Mi-am plimbat mainile sus pe pieptul lui tare, inspre gat , cautand deschizatura de la geaca de piele, si am pipait precaut marginile , pana ce am reusit sa ii simt tricoul. Asta nu ma ajuta nici pe mine prea mult. Inima incepea sa imi bata mai tare, pana la aproape necontrolat, si vroiam mai mult.
In aceeasi secunda, el vira din nou , pe neasteptate, spre stanga. Am privit o data scurt in jur pentru a citi unde ne aflam. Luminile si cladirile impunatoare a New Yorkului au disparut undeva in urma, iar zgomotul citadin al noptii se auzea vag in urma, ca si cum ar fi o amintire, un ecou al unei alte vieti.
Era aproape incredibil felul cum imi pierdeam ratiunea cand eram cu el. Locul se contopea cu timpul, si totul devea un fundal surd, care isi pierdea din intesitate, atunci cand el aparea in peisaj. Deja incepeam sa ma obijnuiesc cum imi reactiona corpul cand il vedea: nu mai imi simteam picioarele, inima mi-o lua razna, si trebuia sa ma concentrez mai mult decat de obicei ca sa imi controlez reactiile. De asemenea , de cele mai multe ori exista riscul sa vorbesc aiureli, sau sa ma comport ciudat, dar toate astea, doar pentru ca el avea puterea de a imi opri functiile mintale, si sa mi le genereze pe cele fizice.
Si totusi ma enerva , ca eram atat de slaba in fata lui. Nu si in noaptea asta. Mai ales ca avusesem un star promitator.
Imi plimbam mainile in jos, inspre baza tricoului, incercand sa il ridic, sa simt, sa explorez mai mult, dar deodata motocicleta se opri, iar eu eram fortata sa ma trezesc. Am realizat pentru prima data unde eram : pe plaja.
Pe plaja?! Parca vroiam sa explorez orasul, dar putina intimitate nu strica , m-am gandit. Muream sa stiu ce a simtit cand incercam s ail distrag, dar cand si-a dat casca jos m-a intampinat cu aceeasi figura de piatra, imposibil de citit ceva de pe ea. Cum putea fi asa?!
-Aveai de gand sa te omori? Ma intreba cu un ton lipsit de inflexiuni, din care din nou, nu imi puteam da seama de nici un sentiment. Okay, aveam mult de lucru in nopatea asta. Totusi ma deruta intrebarea lui.
-Despre ce naiba vorbesti?! L-am intrebat, lasand sa imi scape o nota de mirare. Mare greseala!
A inceput sa rada, in gura mare, doar pentru a imi demonstra cat de stupid am sunat, si cat de infantila pot fi cateodata. Incepea sa ma calce pe nervi. Inteleg ca era un joc, dar nu a spus nimeni sa iti torturezi partenerul cu extra doze de ironie.
Nu am raspuns. L-am lasat sa isi savureze micul moment de izbanda. Dar defapt asta mi-a ranit mandria mult mai mult decat isi putea imagina el, si dand dracului tot planul meu, i-am intors spatele si am inceput sa fug in directia opusa lui. Cred ca asta era un mod destul de evident ca sa ii demonstrez cat de adanc m-a zguduit dispretul lui.
Dar din nou m-a ajuns ajutat de picioarele lui lungi si m-a apuc de brat, smucindu-ma inapoi. Ce facea?!
-Unde crezi ca pleci? Ma intreba pe un ton oarecum autoritar
-Nu plec, doar iti tai placerea de a mai rade de mine. I-am raspuns pe ton aproape la fel de acid, acum controlandu-mi furia chiar mai bine decat el.
-Crezi ca radeam de tine?! Replica cu un ton perplex. Ce era asta?! Cum adica nu radea de mine?! Poate ca ma facea sa fiu irationala, daca puteam macar sa imi dau seama atunci cand eram luata in deradere.
-Ah , nu! Doar radeai pentru cat ti-ai pierdut facultatile mintale!
-Auch! Nici chiar atat de dezorientat in preajma ta nu am devenit. Ma refeream la mica ta intentie de a-mi distrage atentia, cand conduceam.
Dezorientat in preajma mea?! Uau! Poftiiim?! Daca atunci cand il vedeam nu mai gandeam nimic, acum creierul meu lucre febril incercand sa ma faca sa inteleg ceea ce tocmai imi martursise. Cum adica, dezorientat?! Eu il faceam sa fie dezorientat?! Imposibil. Fraza lui tocmai i-a salvat pielea. Am raspuns involuntar, sau mai bine spus, creierul meu m-a salvat si a rapuns fara sa ma lase sa iau eu decizia.
-Si a functionat? Am intrebat facand un pas inspre el.
-Poate …mi-a raspuns, micsorand si el distanta dintre noi cu inca un pas
Poate?! Dar, daca ma gandeam ca totusi era vorba de Nicolas, ar trebui sa ma mir ca mi-a zis si atat!
Fara ca macar sa ma anunte ce vrea sa faca, sau fara ca eu sa imi imaginez vreodata ca ar vrea sa faca asa ceva, intinse mana lui lunga, incet dupa gat, oarecum precaut,si isi aproprie fata incet inspre mine. Il simteam cum vibra,ii simteam rasuflarea rece pe toata fata.
Prelugea momentul atat de mult, aproape dureros de mult. Il vroiam, atat de mult, dar ma abtineam, sa nu fiu eu prima care il saruta. Macar atat sa ii stirbesc si eu din mandrie. Sau poate nu era mandrie…cui ii mai pasa oricum?!
M-am apropiat si eu, iar in secunda urmatoare, buzele lui le acopereau pe ale mele.Era illegal ce facea! Ma conducea atat de hotarat, si imi placea atat de mult. Isi plimba o data , scurt, limba peste buza inferioara , dupa care continua sa ma nauceasca in felul asta. Buzele noastre se impleteau intr-un dans simplu , ce parea atat de firesc, atat de natural.
