Profesoara aceasta nu dadu ocazia nici unui elev, cu exceptia lui Priscupescu, sa se aproprie de ea. Priscupescu era inteligentul clasei. Era un baiat destept si citit, pasionat de biologie, si destul de abil incat sa participe , ocazional, si  la olipiade de chimie. Stia multe si de obicei dadea un raspuns exact, indiferent de ora. El era si gurul temelor in clasa Irinei.Nici o tema nu era prezentata la tablade vre-un aventurier, daca nu era cel putin comparata cu cea a lui Priscupescu. Iar Priscupescu era destul de ironic incat sa nu ii pese daca ceilalti “beneficiau” de munca lui.  Era multumit cu ce stia pentru el si ,deseori, colegii erau subiectul ironiilor sale fine. Desigur, ura atentia si niciodata nu se baga singur in seama, dar raspundea cu placere la vreo replica mai deocheata. Cat despre viata lui sentimentala nu se stiau prea multe. Nici macar un numar de telefon nu dase colegilor in ultimii trei ani, si si daca il dase cuiva, oricum nu putea fi gasit la telefon.  Era un baiat destul de misterios in ochii colegilor, dar asta nu stirbea admiratia lor pentru el sau sentimentul de prietenie.

  -Ne-am animat si noi de vreme, doamna profesoara, nu pierdu Irina sa ii dea replica, si totusi mentinandu-se in afara antipatiei profesoarei.

 -Liniste acum, raspunse aceasta. Oricum, am intarziat. Deschideti-va caietele si repetati. Dupa prezenta va ascult din lectia de zi.

  Era un refren deja devenit legenda printre elevi. Era replica de introducere a fiecarei lectii a profesoarei Lazarescu, desi nu intotdeauna isi respecta amenintarea.

 Lazarescu isi aseza geanta si catalogul pe catedra mare si impunatoare si se indrepta catre Priscupescu, pentru ca incerca sa il mai convinga o data sa participe la Olipiada de Chimie. In van. Priscupescu era prins la biologie, anul acesta, si isi canalize toata gandirea inspre acel subiect. Nu-I nimic, profesoara va intreba din nou ora viitoare.

-Sa vedem, isi indrepta Lazarescu atentia spre clasa, in ce data suntem azi? Profesorii lipsiti de imaginatie foloseau trucul acesta: prea nefericitii a caror numar la catalog se intampla sa fie si numarul datei dintr-o zi, erau osanditi sa raspunda complet, la tabla, in fata clasei. Asa ii placea profesoarei din cand in cand.13 februarie, continua profesoara.Clasa era paralizata.Nu isi recunoaste nimeni numarul?Intreba aceasta. Ei bine, daca nu binevoiti sa iesiti singuri la tabla, am sa verific catalogul.

“Catalogul” gandi Mihai, seamana cu cartea acea de bucate de la reclama Kinder.Cum naiba era sloganul? O ciocolata pe masura lor? Da, asa ceva. Fix o cacao pe masura noastra. Ce ii veni si asteia? Nu vede ca e trecuta de mult ora pranzului, iar eu nu am mancat nimic.

 -Ilies! La tabla! Pronunta sentinta unei note proaste, Lazarescu.

Paul Ilies era un acneic anonim in clasa, unul dintre acei elevi despre care Claudia nu stia mai mult decat numele. Fata lui regulata, brazdata de puncte rosii avea o expresie calma, ironica, de parca ar fi stiut lectia si astepta sa fie scos in fata clasei.Pasi rar, incet, dar fara sfiala in fata , apuca o bucata de creta neinceputa si se pozitiona la mijlocul tablei, asteptand intrebarile.

 -Ce am avut de pregatit pentru astazi? Inceput Lazarescu examinarea.

Pauza. Paul nu scotea nici un cuvant. Atitudinea i-a ramas neschimbata, rece, egala, ca cea a unui jucator de poker. Colegii schimbau fete-fete si asteptau ca Ilies sa spuna ceva. Stiau ca daca profesoara nu era multumita de raspunsurile unui elev putea scoate si pe altii si tot asa, pana cand cineva o satisfacea.

 -Tu ai invatat ceva? Intreba profesoara pe nefericitul de la tabla.Paul nu raspunse nimic nici de data aceasta.

 “Oare ce l-a apucat pe nebun?” se intreba Irina. Haide! Spune ceva! Scuza-te macar.Nu ca ar ierta, dar asa, de bun simt. Insa Ilies se incapatana sa taca. Tinea creta in mana si isi privea picioarele, vadit inconfortabil, dar totusi calm. Poate stie si nu vrea sa raspunda. Asta nu a luat niciodata mai putin de 9 la testele lui Lazarescu si asta inca e ceva!

 -Scrie tot ce stii pe tabla, il indemna Lazarescu. Era in toane bune.

 Paul se intoarse alene cu tot corpul spre tabla verde si incepu sa insire dintr-un capat, pe tabla, toate formulele, corect. Dupace termina , aseza creta pe catedra si se duse la loc, fara sa fie poftit.

  -Treci inapoi! Ii ordona profesoara. Nu am terminat. Vad ca formule stii.Sa  vedem cum stai cu calculele.

Expresii terifiate printre elevi. Toti stateau ordonat in banca si incercau sa aiba o atitudine preocupata de subiect, desi majoritatea nu avea habar de cele scrise pe tabla. Unii rasfoiau caietele indarat si isi citeau teoria, poate pot inventa ceva plauzibil, in caz ca sunt ascultati si ei. Paul se intoarse la tabla, fara chef,provocand-o pe profesoara intentionat.

  Lazarescu ii dicta o problema de geniu, in opinia Claudiei, si probabil care o sa imi ocupe pagini si pagini in caiet. Uite cine sprijita taierea padurilor amazoniene! Irina il urmarii cu privirea pe Priscupescu sip rinse doar secunda in care acesta isi aseza usor creionul pe caiet. “A terminat deja!”. Lazarescu nici nu se obosi sa verifice problema lui Priscupesce si se multumii doar indicandu-I numarul altei probleme. Paul isi acordase 3 minute sa analizeze problema, dupa care incepu sa scrie pe tabla neintrerupt si sigur de sine. Insira reactii si cifre, iar dupa cateva minute petrecute astfel, in care clasa ramase intr-o linste mormantala, Paul vorbi in cele din urma:

 -Am terminat.

  Lazarescu se intoarese cu ochii inspre tabla si il trimise pe Ilies inapoi la locul sau, fara nici un alt cuvant. Claudia se holba pe sub banca la ceasul ei. Mai avea exact 23 de minute din ora. Destul timp incat sa mai scoata pe unul, sa isi inceapa lectia noua sau , cine stie, poate o apuca acum sa ne controleze tema de zi. Stiam eu ca trebuia sa mai citesc o data teoria aia. Ia sa vedem ce stiu. Claudia isi termina analiza mintala rapid. Nu mai tinea minte prea multe din lectie, sis i ce stia nu ii era de un mare ajutor, franturi din lectie.

 -Altul la tabla, anunta continuarea chinului profesoara de chimie. Cine e 26?

  Stefan. Irina Stefan isi recunoscu numarul par, dar ramase tacuta la locul ei, infundandu-se tot mai mult pe scaun, incercand sa gaseasca un plan salvator.

Sa spun ca am o durere groaznicade cap. Nu ar tine, fata mea nu arata asa de rau.Sa spun ca sunt racita si nu mai pot vorbi, din cauza gatului. Nu are aface; se multumeste Lazarescu si daca scriu numai. Of, Doamne! Sa termin o data cu asta.

Irina se ridica din banca si purcese la altarul de sacrificii. Apuca aceasi creta pe care o folosi si Paul si astepta sentinta profesoarei. Poate stiu, poate imi aduce noroc creta lui Ilies, se incuraja aceasta.

-O! Stefan! Ce am avut de invatat pentru astazi?

Irina ramase putin surprinsa de faptul ca profesoara I se adresat atat de direct. De obicei se multumea sa dicteze problema sau sa puna intrebarile ce avea strict legatura cu ora. Asta nu e bine. Acum o sa am de furca, se tanguii fata.Scotoci in mintea ei ceva ce avea legatura cu lectia de zi, pe care nu o cunostea nici macar in mare, dar se hotara ca e mai bine sa taca, decat sa spune o prostie. Poate Lazarescu va incepe sa o intrebe ea si atunci va putea inventa ceva.

 -Bine, stii ceva? Intreba Lazarescu.

 -Da, minti Irina.

 -Ce am avut de invatat pentru astazi, atunci?

Fata auzea de prin parti ceva denumiri exotice, dar nu indraznii sa repete ce auzea de la saritorii ei colegi din primele banci. Si totusi nu pot sa tac malc.

-Aa…despre compusii organici, incepu Irina

 -Da, asta invatam de cand a inceput semestrul. Ma bucur ca stii asta, dar eu te intrebam despre lectia de zi.

Irina rosii si se fastaci. Chiar nu stia ce sa ii raspunda profesoarei. Fu prinsa in una din acele zile , in care elevul a venit la scoala doar pentru ca asa I se spune, nu pentru ca ar fi invatat sau vrea sa invete ceva.

 -Tu cum poti sa traiesti asa?! Intreba profesoara vadit enervata. Irina observa reactia clasei: unii dintre colegi isi acopereau gura cu mana, altii isi strangeau buzele, iar altii priveau staruitor in jos

 READ&ENJOY:)). EXTRAS DIN ALT “PROIECT NOU” :)) Unul pe care sper sa il duc la sfarsit