it's a girl World

My Mind is Larger than the Universe!

“Muzica” by SAMI

As vrea sa vorbim un pic despre muzica , chit ca muzica pe mine ma omoara . imi trezeste cele mai intense emotii la fel ca 

ritmul care imi aduce cele mai bune instincte ca si viata cele mai bune decizii . Muzica imi curge prin creier si se scurge 

pe foaie , incepe sa se exprime prin scris si se termina in vis , as putea sa incep sa iti cant in gand , si sa iti scriu

pe foaie , dar raman la concluzia ca muzica pe care eu o cant e defapt o poezie . Muzica e poezia vietii mele , as 

inceta sa scriu despre ea doar atunci cand eu nu as mai auzi muzica. As fi pierdut sa nu aud glasul muzicii , vreau sa simt 

cum suna inima , pana si ea are ritmul ei , isi pastreaza ritmul , isi atinge scopul pana cand ea numai aude muzica . 

Daca inima isi pierde ritmul inseamna ca ea sa dezacordat . Nu vreau ca trupul meu sa se dezacordeze din ritmul muzicii.

Probleme mele sunt cele mai inalte acorduri muzicale , fericirile mele sunt cele mai frumoase acorduri , si linistea mea 

cea mai calma melodie .Iubirea mea cea mai pasionala muzica, stresul meu cel mai agitat ritm. Respir pe ritmul muzicii , 

visezi in armonia muzici , traiesc datorita muzici.

Today. Showdown

:)). one year passed. all right. this is shit. i’ve been reading my older posts, like from one year ago ones, and i just felt like reading “the perks of being a wallflower”. i should write this on microsoft word, so when i’ll have 360 pages i’ll can publish it, become next stephenie meyer or shit:)). i’m swearing a lot lately, and it’s bad, cause it’s unpolite, especially for a girl. but i think that it’s just another phase.

i was quite “zen” this summer, like i didn’t got wasted, not a single time, i listened to my parents and did everything mom asked me to. does this makes more wise?! no, it only makes me more grown-up. well, sort of, anyway:)).

i feel like monopolizing the disscusion, but hei! it’sm MY blong, so it’s about ME. I’m not trying to be a bloger which talks about “life situations” or things. i’m just talking about myself, as i did past last 16 years of my life:)))). i’m selfish, and rude, and persue only my own purpose in life. no shit! :))). i wish i was like that, but in fact, i care a little bit to much about my friends, and i get mad when i see what shit they do, sometimes. but we’re humans. i’m begining to realize that , lately, and i feel like a little child: proud of my realisation, thought , anyone knew this already:))

 i don’t even know if i should post this. i mean,i might be laughing of becali who said: Sunt gandurile mele care au zeci de ganduri: si da si nu si asta si astalalt, care se-nvart cu zecile gandurile astea in capul meu, dar nu e niciunul stabil”, but i feel like i’m just the same! only that i explain my thoughts:))))

LET ME BLOW YA MIND

(Source: youtube.com)

Draft

Si muzica a inceput sac ante.Ea isi misca trupul usor, aproape plutind inspre el. El ii intinse mana, dupa care o trase incet inspre trupul lui. Ritmul muzicii a inceput sa fie cu o patrime mai alert, dar ramanea la fel de senzual si de incet pentru cei doi indragostiti. Trupul ei se lipea in ritmul muzicii, usor de al lui, pana cand picioarele lor se impeteau intr-un dans gratios si lent. Pareau ca valurile linistite care mangaiau malul intr-o dupa-masa aurie. Melodia de opri pentru o secunda, sufiecient timp pentru ca el sa ii fure o sarutare scurta si dulce. Mana lui o cuprinse dupa mijloc si o ghida inspre centrul ringului de dans. Ea isi aseza capul pe piepul lui puternic si se lasa purtata fara nici un fel de vointa in bratele lui. Mana lui ii cauta mana si o invarti intr-o pirueta inceata pentru a-I admira corpul din toate unghiurile, dar cu toate acestea vroia mai mult. Trupurile lor continuau sa se unduiasca in acelasi ritm lent si atragator, incat in scurt timp toti cei care dansau langa se orprira ca sa ii admire. Mana lui urca incet de la talia ei in sus, acoperindu-I si cercetandu-I spatele, pana ce a ajuns la gat. Atunci el isi indrepta capul in jos, pentru o fractiune de secunda pentru ai sorbi fata cu privirea lui stralucitoare, si o saruta delicat si lung pe gat. Ea isi lasa usor trupul in jos, pastrundu-l insa strans de a lui in partea bazinului, facand un mic cerc, si revenind pentru a-l privi drept in ochi. Privirea aceea ii rascoli tanarului si ultimul secret pana in adancul sufletului. Continuau sa se miste in rimtul muzicii, Scena era destul de sexuala, dar nu trada nimic mai mult decat senzualitate. El ii mirosi fata, gatul si umerii, iar in aceea clipa muzica se termina. El o saruta scurt pe buze, dupa care se facu nevazut.

@ all rights reserved to Diana Ilas.

[Flash 9 is required to listen to audio.]
0 Plays
Michael Jackson - You Rock My World (with lyrics) (HQ)

Furtuna de ganduri

Pe romana? hai pe romana:)). Vorbeam cu prietenul meu sami san ( daca citesti sa nu ma injuri) despre filozofie. Sami zice ca viata e ca un cerc ( e mai complexa teoria…:))). Si eu cred acelasi lucru, doar ca spus intr-un mod diferit :
Viata e ca un cerc: te invarti ca prostu’ si nu ii dai de capat.
E corect? O fi bun? Nu e? Cui ii pasa?! Pentru mine e corect si asta conteaza, pentru ca eu traiesc in lumea mea dupa regulile mele, cum face fiecare om de altfel. Lumea reala e reprezentata strict de momentele in care oamenii trebuie sa interactioneze si sa isi intersecteze propriile lumi. Atat. Si cum in ultima perioada oamenii sunt din ce in ce mai ocupatii, universul personal cade cumva pe locul 2. Asta e …aiurea!
Atunci ce poti spune despre cei care traiesc mai mult pentru ei decat pentru ceilalti? Se numesc egoisti? Nu, egoisti sunt cei care se gandesc doar la ei, nu cei care gandesc in lumea lor. Cred…
Apoi…mai e o chestie care bantuie prin mintea mea: De unde vin? Cine sunt? Unde ma duc?
Trecutul meu, dinainte de a ma naste…
Eu sunt suma actiunilor stramosilor mei. Ciudat cum fiecare om in parte poate fi considerat rezultatul unic al unui anumit sentiment, dar in acelasi timp, viata lui poate fi considerate punctul din care se ramifica alte sentimente, deci alte actiuni. Fiecare om in parte e o entitate, prin insasi sentimentele lui., dar in acelasi timp fiecare om contribuie la totul unitar numit societate prin actiunile si simtamintele lui
In final pentru ce atat zbucium? Oare nu am sa cresc? Oare nu am sa uit si am sa traiesc impinsa de activitatile zilnice?
Ba da, merita totusi. Daca acum nu, atunci cand ? :))
Oricum, asta e valabil numai in lumea mea.

Damon Salvatore || Tonight i’m fu**ing loving you (by xCloisCupidx)

About much be waited PART 4

Sooo! announcement: I decided that this week, we have so many testes , that I’m literally to crowded to take some hours and put together some sexiness. :>

This means that, you’re gonna have to wait just a few more days for part 4, and i believe part 4 will be the end of the chapter. After that, i’ll go back at the 4 chapters which are there, integral, and continue the story as it should be.

Thanks for reading my nonsenses! :D

And by than don’t forget WE’RE JUST SOME YOUNG KINDS WHO WANNA HAVE FUN!

I’ll ask polite if the devil needs a ride PART 3

Prelugea momentul atat de mult, aproape dureros de mult. Il vroiam, atat de mult, dar ma abtineam, sa nu fiu eu prima care il saruta. Macar atat sa ii stirbesc si eu din mandrie. Sau poate nu era mandrie…cui ii mai pasa oricum?!

M-am apropiat si eu, iar in secunda urmatoare, buzele lui le acopereau pe ale mele.Era illegal ce facea! Ma conducea atat de hotarat, si imi placea atat de mult. Isi plimba o data , scurt, limba peste buza inferioara , dupa care continua sa ma nauceasca in felul asta. Buzele noastre se impleteau intr-un dans simplu , ce parea atat de firesc, atat de natural. Ii gustam fiecare milimetru, inspiram adanc mirosul lui dulce, si am lasat garda jos.Degetele mele se impletau in parul lui aramiu, iar gura explora in continuare, cu sete, gustul acesta nou. Simteam cum sangele imi arde pielea.

Am acoperit si singurul pas care a mai ramas intre noi, lipindu-ma de corpul lui, care vibra de placere. Isi misca usor man ape talia mea, strangandu-ma intre corp si bratul lui de fier . Un fior imi trecu pe sira spinarii si ma facu sa suier incet si chinuit. Eram inca ametita si buimacita de fericire, asa ca nu mi-am dat seama cand inceta sa ma mai sarute. Am simtit doar respiratia lui calda, de data asta pe gatul meu, iar apoi buzele care se mulau perfect cu linia umerilor. Simteam cum un current electric imi strabate tot corpul si vroiam mai mult!

Am facut o miscare discreta, pentru a-i da de inteles sa ne aszem jos, insa in loc sa imi indeplineasca dorinta, se dezlipii de mine, si cu o viteza uluitoare, m-a luat in brate.Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, si ii cautam gura cu nerabdare. De ce a incetat sa ma sarute? Nu stia cat de mult vroiam asta? Nu stia cat de mult imi placea si cat de mult tanjeam dupa buzele lui?!

Mergea usor si sustinut, nu ca si cum ar duce in brate un cincizeci de kilograme. Am renuntat la intentia mea de a-l corupe, si m-am remesemnat cu ai simti inima pulsand la doar cativa centrmetri de corpul meu. Mi-am sprijit mainile de gatul lui si mi-am rezemat capul de pieptul sau puternic. Incredibil cat de mult ma excita si acest mic gest!

Priveam in sus, catre fata lui. Din nu stiu ce motiv vroiam sa imi intiparesc fata lui in minte. Privi si el spre mine, si chiar daca era intuneric i-am vazut ochii stralucind, si hotara ca ar fi cazul sa ma ameteasca mai mult cu zambetul lui neastamparat.

A fost destul ca sa ma porneasca, si m-am intins catre fata lui. Vazand intentia mea isi apropie usor buzele de ale mele, din nou pentru a imi prelungi agonia, si incepu tortura. Limbile noastre o cautau una pe cealalta cu o nerabdare greu de inteles. Ii exploram cu sete gura, iar la sfarsit, dupa ce mi-am recapatat putinul control pe care il aveam cu el, i-am muscat buza de  jos, lung si usor, pana ce am scos un  mic geamat si din partea lui.

Nici nu stiam cat timp a trecut. Ar fi putut fi ore, poate chiar zile, dar tot nu as fi observat. Am ajuns din nou in dreptul motocicletei, unde ma lasa jos din brate, si ma sprijini de ea. Dar pe mine nu prea ma interesa un corp rece. Eu il vroiam pe al lui.

-Tu chiar nu poti sa te controlezi?! M-a intrebat

-Poate…

Incepu sa rada, cu satisfactie, de data asta insa nu de mine. Acum nu intelegeam ce i se parea amuzant. Poate ca doar se simtea bine. Pana la urma de ce era asa de imposibil de crezut ca se putea simti bine cu mine?! Din tot ce s-a intamplat pana acum, asa parea.

-Poate! Replica ironic! Stii? Nu trebuia sa vin in seara asta. Nu inteleg de ce am venit!

-Ha ha ha! Nici eu nu stau mai bine la partea asta. Chiar! De ce ai venit?!

- Cred ca pentru ca am vrut sa te vad! A raspuns, facand un gest simplu si de cand lumea: mi-a intins mana lui.

Am intins-o si eu pe mea, lasand degetele mele sa se impleteasca cu ale lui, iar el ma trase iarasi langa el, inconjurandu-ma in stransoarea lui de fier. Mi-am odihnit capul pe pieptul lui, si am simtit cum ma saruta pe crestet. Acest mic gest imi dadea atata siguranta, imi dadea sentimentul ca ma aflam exact in locul meu. Nu era bine! Situatia a luat cu totul o alta directie decat planuiesm eu initial. Iti dai seama ca nu e bine sa te indragostesti de nepotul mamei tale vitrege, mai ales cand nu il suporti pe tip?!

A urmat din nou un moment de liniste , care insa nu parea stanjenitor. Era doar pace acum in jurul nostru. Nici o urma a frustrarii mele cand a ras prima data. Doar liniste.

Brusc ma intoase si incepu sa ma sarute din nou, dar de data asta diferit ca prima data. Mult mai cu patima, si necontrolat. Dorinta ii controla fiecare miscare. Incepuse de la baza gatului si micsora cu rapiditate distanta pana la gura mea, miscandu-si buzele aproape poruncitor pe pielea mea fierbinte.

Ma controla in totalitate. Se tranti la fel de brusc cum incepuse sa ma chinuie, pe spate, tavalindu-ne pe nisipul rece de pe plaja. Isi misca usor mainile pe spatele meu. Eu nici nu mai stiam pe ce planeta m-am nascut sau daca visez. Parea imposibil. Dar, daca e un vis, de ce nu sa il traiesc pana la capat?!

Am inceput sa ii mangai pieptul cu miscari necontrolate, cautand baza tricoului. Il consideram in plus.Am coborat mult in jos, pana ce am reusit sa gasesec marginea tricoului, si am inceput sa il trag usor inspre baza gatului. Mainile lui acum imi fixau fata, iar buzele lui ma dominau covarsitor. Ii simteam fiecare fibra din corp,si il vroiam . Cu toata fiinta mea.Mangaia usor cu limba baza gantului, iar acum cobora incet mai jos, mai jos pe umeri, inspre pieptul meu.

-Mai! Mai! Mai mult! Am reusit sa murmur, scapand un geamat.

Se opri pentru o secunda pentru a ma ajuta cu tricoul, si scapa de el intr-o fractiune de secunda. Il arunca nepasator, dar rapid aiurea pe plaja, si reveni la tortura mea. Isi incolaci bratul puternic in jurul piciorului meu, si ma aseza precaut peste el.

Eu ii exploram fiecare centimetru din corp, memorand detaliile. Stiam ca aveam sa tanjesc dupa el , atunci cand nu va fi langa mine. Simteam cum fiinta lui se incorda sub atingerea mea, iar asta imi genera prin corp un nou val de adrenalina si placere. L-am auzit si pe el scotand un geamat usor de placere.

Insa, deodata se opri, la fel de brusc cum incepuse. Buimacita, i-am cautat buzele din nou, si am inceput sa il sarut cu dorinta. Gura mea il explora, iar corpul se cutremura la atingerea mainilor lui. Imi mangaia pieptul cu miscari controlate, acum, dar persusiv.Am coborat cu gura ma jos, urmarind linea gatului, pe umeri lui cizelati, in jos, pe piept, inspre abdomen.

Il simteam cum se relaxeaza, iar asta nu era bine. Am inceput sa imi misc limba si mai provocator, si mai poruncitor, dar fara succes. Am simtit cum miscarile lui se potolesc, si cum incearca sa ma desprinda usor de el.

M-am dat batuta! Era prea puternic ca sa incep cu el o lupta, si in plus as fi stricat momentul. Sau poate chiar ar trebuii sa ii trag cateva!  Cine se crede el sa ma innebuneasca in felul asta, dupa care sa ma opreasca?!

-Stii ca imi e foarte greu sa ma controlez cand esti prin preajma, imi marturisi el.

-Ce ar fi daca nu te-ai controla?! Am intrebat eu, incercand din nou sa il sarut.

Imi raspuse la sarut, insa am simtit ca dorita de mai devreme a murit.

-Nu cred ca ai vrea sa alfi, imi raspunse, dupa ce imi facu pe plac, si ma lasa sa ma satur.

-Poate ca as vrea, am raspuns eu, urcandu-ma din nou deasupra lui.

Ma innebunea felul cum arata. Avea un corp bine cizelat, si brate puternice, care se continuau cu linia puternica a gatului, si linia maxilarelor bine conturata. Barbia puternica ii era imblanzita de buzele pline si rosi, iar ochii lui caprui era incadrati de sprancenele arcute, care ii dadeau un aer mai agresiv, insa privirea ii era temperata de linea dreapta a nasului, care completa fata aceea minunata,facand-o in cele din urma sa para gratioasa.

-Stiu ca ai vrea. Dar s-ar putea ca o data, sa vreau si eu, iar situatia noastra nu e prea favorabila pentru lucrurile care le facem, mi-a raspuns.

-Nu facem nimci gresit! L-am contrazis. Stii bine, ca nu imi pasa ce vrea tata, sau ce crede Marie.

-Nu, nimic gresit! Ma ingana el ironic,dupa care tonu i se schimba si deveni suav, persuasiv, aproape imposibil de urmarit. Nu facem nimic rau, doar ne indragostim unul de celalat.

Ah! Deci a recunoscut pana la urma. Asta era tot ce vroiam sa aud! El nu ma cunostea! Nu stia de ce eram in stare in situati din astea. I-as fi dat naibii pe toti, pentru el. Intrebarea era, daca el ar fi facut acelasi lucru ca si mine. Aveam de gand sa aflu!

-Crezi ca e rau ce facem?! Am intrebat pe un ton bine ales: nevinovat, rugator, aproape tanguit.

Vocea  mea il afecta vizibil. Ma stranse din nou, in bratele sale , puternic, si ma saruta impaciuitor pe frunte. Deci aveam dreptate! Nu faceam nimic rau! Atunci de ce se purta atat de precaut cu mine? Nu intelegeam.

-Ai de gand sa imi raspunzi ? il fortam eu totusi, desi imi raspunde indirect, aveam nevoie de confirmarea lui verbala.

-Nu, nu facem nimic rau, doar ca…sunt multe lucruri despre mine, pe care tu nu le cunosti.

-De ce nu imi dai sansa sa le cunosc, am intrebat eu, rugatoare din nou.

-Poti sa nu mai faci asta?! Imi e si asa destul de greu sa ma controlez in preajma ta.Oricum cred ca am mers prea departe.

-Sa fac ce? Am intrebat eu perplex, insa am adaugat , fara sa il las sa imi raspunda: iar mie nu mi se pare ca am mers departe deloc.

Ignora mica mea observatie, si imi raspunde la intrebare:

-Sa te comporti asa cu mine. Nu vezi ca reactionez din impuls cand sunt cu tine. Ma faci sa imi pierd aproape tot controlul.

-Eu nu vreau sa te controlezi, i-am raspuns.

-Rau.

-Okay, pentru moment. Am sa vad eu mai pe urma cum am sa te conving, l-am amenintat.

-Nu as incerca asta, daca as fi in locul tau, imi raspunse, dupa care se hotara ca ar fi timpul sa ma faca sa imi pierd ratiunea din nou, sarutandu-ma scurt, si cu sete.

Dupa care se dezlipi de mine, si isi cauta tricoul. In 2 secunde era deja imbracat si in picioare. Zambi din nou, zambetul acela strengar care ma innebunea, si de data asta fara sa ma intrebe, sau sa imi intinda mana, ma ridica in brate , si ma purta pana la motocicleta.

-Ai de gand sa imi zici ce vrei sa faci, pana la urma, l-am intrebat.

-Da. Se urca pe motocicleta si imi intinse casca. Am de gand sa iti dau sansa sa ma convingi, dupa care zambi din nou.

I-am raspuns la zambet, si mi-am indesat casca pe cap. Am urcat in spatele motorului lui negru, si mi-am tras fermoarul gecii negre de piele pana sus. Devea destul de frig.

Ambala din nou motorul, cu inversunare, iar cateva secunde mai tarziu eram pe autostrada, inspre inima New Yorkului.

 

I’ll ask polite if the devil needs a ride PART 2

Okay, sa jucam dupa regulile lui.

In lumina translucida a becurilor portocalii, urcat pe motocicleta lui neagra, arata ca si cum ar incerca sa franga inimile tuturor fetelor de pe planeta. Sau poate nu a tuturor. Poate doar a uneia. A ambalat o data motorul pentru a-mi da de inteles sa ma grabesc, sau sa ma intorc, ca un fel de amenintare. Imi placea asta!

M-am urcat pe motocicleta, dupa ce am mimat ca ezit 2 secunde, doar ca sa scot de la el o reactie aproape inobservabila: dezamagire. Dar din nou, isi controla emotia , cu acea determinare care ma innebunea.

Atunci imi fulgera prin minte o hotarare: sa  il fac sa isi piarda controlul cu mine. Sa il fac sa isi tradeze sentimentele, sa  il pun in situatia de a parea uman. In clipa aceea insa, parea imposibil.

Am facut 2 pasi inspre motocicleta, incet , precaut, pentru ai arata ca nu am incredere in el, dupa care m-am avantat pe motocicleta, punandu-mi casca pe cap. Apasa pe ambreaj din nou, dupa care eram la 5 metri in fata de locul initial. Miscarea m-a luat prin surpindere si m-a facut sa ma lipesc de el, pentru a-mi pastra echilibrul.

-Gata? Ma intreba inainte de asi pune si el casca. Si porni din nou la fel de brusc si neasteptat.

Mi-am strans bratele cat de strans am putut in jurul lui cu intentia de a-l rani, dar cred ca gestul meu i-a adus mai mult satisfactie decat durere. Avea o placere de neinteles pentru a ma chinui, si pentru a imi face in ciuda. Dar deocamdata asta nu era nici o problema: aveam exact aceeasi placere.

Luminile portocali zburau pe langa noi, iar vantul imi suiera vag din fata. Nici nu imi vine sa  cred ca bag de seama toate detaliile astea stupide, cand ceea ce vroiam eu, cand lucrul acela dupa care tanjeam eu se afla in stransoarea bratelor mele.

Am decis sa imi pun planul in aplicare, s ail fac sa para uman, sa para ca are sentimente, si ca nu se poate controla. Mi-am plimbat mainile sus pe pieptul lui tare, inspre gat , cautand deschizatura de la geaca de piele, si am pipait precaut marginile , pana ce am reusit sa ii simt tricoul. Asta nu ma ajuta nici pe mine prea mult. Inima incepea sa imi bata mai tare, pana la aproape necontrolat, si vroiam mai mult.

In aceeasi secunda, el vira din nou , pe neasteptate, spre stanga. Am privit o data scurt in jur pentru a citi unde ne aflam. Luminile si cladirile impunatoare a New Yorkului au disparut undeva in urma, iar zgomotul citadin al noptii se auzea vag in urma, ca si cum ar fi o amintire, un ecou al unei alte vieti.

Era aproape incredibil felul cum imi pierdeam ratiunea cand eram cu el. Locul se contopea cu timpul, si totul devea un fundal surd, care isi pierdea din intesitate, atunci cand el aparea in peisaj. Deja incepeam sa ma obijnuiesc cum imi reactiona corpul cand il vedea: nu mai imi simteam picioarele, inima mi-o lua razna, si trebuia sa ma concentrez mai mult decat de obicei ca sa imi controlez reactiile. De asemenea , de cele mai multe ori exista riscul sa vorbesc aiureli, sau sa ma comport ciudat, dar toate astea, doar pentru ca el avea puterea de a imi opri functiile mintale, si sa mi le genereze pe cele fizice.

Si totusi ma enerva , ca eram atat de slaba in fata lui. Nu si in noaptea asta. Mai ales ca avusesem un star promitator.

Imi plimbam mainile in jos, inspre baza tricoului, incercand sa il ridic, sa simt, sa explorez mai mult, dar deodata motocicleta se opri, iar eu eram fortata sa ma trezesc. Am realizat pentru prima data unde eram : pe plaja.

Pe plaja?! Parca vroiam sa explorez orasul, dar putina intimitate nu strica , m-am gandit. Muream sa stiu ce a simtit cand incercam s ail distrag, dar cand si-a dat casca jos m-a intampinat cu aceeasi figura de piatra, imposibil de citit ceva de pe ea. Cum putea fi asa?!

-Aveai de gand sa te omori? Ma intreba cu un ton lipsit de inflexiuni, din care din nou, nu imi puteam da seama de nici un sentiment. Okay, aveam mult de lucru in nopatea  asta. Totusi ma deruta intrebarea lui.

-Despre ce naiba vorbesti?! L-am intrebat, lasand sa imi scape o nota de mirare. Mare greseala!

A inceput sa rada, in gura mare, doar pentru a imi demonstra cat de stupid am  sunat, si cat de infantila pot fi cateodata. Incepea sa ma calce pe nervi. Inteleg ca era un joc, dar nu a spus nimeni sa iti torturezi partenerul cu extra doze de ironie.

Nu am raspuns. L-am lasat sa isi savureze micul moment de izbanda. Dar defapt asta mi-a ranit mandria mult mai mult decat isi putea imagina el, si dand dracului tot planul meu, i-am intors spatele si am inceput sa fug in directia opusa lui. Cred ca asta era un mod destul de evident ca sa ii demonstrez cat de adanc m-a zguduit dispretul lui.

Dar din nou m-a ajuns ajutat de picioarele lui lungi si m-a apuc de brat, smucindu-ma inapoi. Ce facea?!

-Unde crezi ca pleci? Ma intreba pe un ton oarecum autoritar

-Nu plec, doar iti tai placerea de a mai rade de mine. I-am raspuns pe ton aproape la fel de acid, acum controlandu-mi furia chiar mai bine decat el.

-Crezi ca radeam de tine?! Replica cu un ton perplex. Ce era asta?! Cum adica nu radea de mine?! Poate ca ma facea sa fiu irationala, daca puteam macar sa imi dau seama atunci cand eram luata in deradere.

-Ah , nu! Doar radeai pentru cat ti-ai pierdut facultatile mintale!

-Auch! Nici chiar atat de dezorientat in preajma ta nu am devenit. Ma refeream la mica ta intentie de a-mi distrage atentia, cand conduceam.

Dezorientat in preajma mea?! Uau! Poftiiim?! Daca atunci cand il vedeam nu mai gandeam nimic, acum creierul meu lucre febril incercand sa ma faca sa inteleg ceea ce tocmai imi martursise. Cum adica, dezorientat?! Eu il faceam sa fie dezorientat?! Imposibil. Fraza lui tocmai i-a salvat pielea. Am raspuns involuntar, sau mai bine spus, creierul meu m-a salvat si a rapuns fara sa ma lase sa iau eu decizia.

-Si a functionat? Am intrebat facand un pas inspre el.

-Poate …mi-a raspuns, micsorand si el distanta dintre noi cu inca un pas

Poate?! Dar, daca ma gandeam ca totusi era vorba de Nicolas, ar trebui sa ma mir ca mi-a zis si atat!

Fara ca macar sa ma anunte ce vrea sa faca, sau fara ca eu sa imi imaginez vreodata ca ar vrea sa faca asa ceva, intinse mana lui lunga, incet dupa gat, oarecum precaut,si isi aproprie fata incet inspre mine. Il simteam cum vibra,ii simteam rasuflarea rece pe toata fata.

Prelugea momentul atat de mult, aproape dureros de mult. Il vroiam, atat de mult, dar ma abtineam, sa nu fiu eu prima care il saruta. Macar atat sa ii stirbesc si eu din mandrie. Sau poate nu era mandrie…cui ii mai pasa oricum?!

M-am apropiat si eu, iar in secunda urmatoare, buzele lui le acopereau pe ale mele.Era illegal ce facea! Ma conducea atat de hotarat, si imi placea atat de mult. Isi plimba o data , scurt, limba peste buza inferioara , dupa care continua sa ma nauceasca in felul asta. Buzele noastre se impleteau intr-un dans simplu , ce parea atat de firesc, atat de natural.

 

 

[Flash 9 is required to listen to audio.]
10 Plays

I’ll ask polite if the devil needs a ride

O Vara la New York:  extras.

Eram deja de doua saptamani in New York . Apartamentul tatei, desi era mare, si aveam propria camera, nu oferea prea multe distractii, dar pentru inceput compensa cu privelistea uluitoare: dimineata, soarele imi mangaia fata de deasupra zgarie norilor-uite unaspect pozitiv pentru care apartamentul era cifrat la etajul saizeci si opt. Dar cum dimineata insemna mereu un nou inceput, rasaritul triumphant de soare nu prea ma impresiona.

Ceea ce ma atragea pe mine era seara. Dupa ce soarele se ascundea in spatele cutiilor de sticla ce inconjurau cladirea de apartamente in care locuiam, dupa ce abisul albastru era sufocat de o lumina translucida, atunci invia spiritul meu. Seara , negura noptii imi oferea un fel de siguranta a necunoscutului. Luminile orasului ma fascinau.Poate ca viata era mai simpla seara, luminata doar de doua culori negru si fluorescent, sau portocaliul cefanelelor intime.Era o a doua lume, in care ma puteam simti ca mine, ascunsa in intunericul noptii, intr-un oras mare, in care nimeni nu ma recunoaste. Noaptea imi oferea tot ce vroiam.: viata continua, insa intr-un mod mult mai misterios, pusa sub semnul intrebarii, baruri jegoase , langa usa carora trupurile isi satisfaceau nevoia primara, strazi laturalnice, in care isi faceau veacul cei mai periculosi criminali de pe strazile New Yorkului. Toate lucrurile astea imi dadeau ceva , ce am inchis de mult  in mine si ce am incercat sa exclud din sistemul meu cu cea mai mare inversunare: sentimentul ca sunt VIE.

Andrenalina imi pulsa in vene de fiecare data cand exploram un alt colt nou si intunecat al metropolei. Poate ca undeva in sinea mea incepea sa se nasca un vag sentiment de multumire pentru tata ca m-a forat totusi sa vin in New York.

Nu imi vine sa cred cat de statica era viata mea inainte! Scoala, Dan si toti ceilalti.Doar niste nume acum in mintea mea, erau vaga amintire a unei vieti mai ordonate si mai plina de siguranta. Desigur, imi era dor de sentimentul de familie, pe care il aveam acasa in Denever , cand locuiam cu mama. Dar parca era doar o parte din mine, o parte care se incapatana sa traiasca pe spatele unei alte fiinte, inca ascunsa.

Orasul insa a inviat-o. Seara de seara, putin cate putin m-a facut sa imi dau seama de ceea ce vreau intradevar si de ceea ce simt cu adevarat. De persoana mea.Si stiu cum sunt. Acum cand soarele moare, iar eu ma trezesc, stiu ce vreau, stiu cum simt, stiu cine sunt.

Tata inca nu era acasa, iar de Marie nici nu eram constienta. O puteam confunda pe Marie la fel de bine cu decorul, o mobila. Inca nu imi placea de ea, desi nu pot spune acelasi lucru si de nepotul acela al ei, Nicolas.

Am parasite geamul imens al livingului, si ma indreptam catre MINE, asa cum faceam aproape in fiecare seara , in ultima saptamana. Aveam un plan de data asta. Nu mai vroiam sa bantui strazile singura. La inceput mi s-a parut palpitan, interesant, dar apoi am inceput sa cunosc toate strazile laturalnice. Aveam nevoie de cineva care stia mai mult de atat. Cineva initiat.Am pandit-o pe Marie. Era ocupata cu un catalog de mobila, asa ca am profitat, si i-am insfacat geanta de pe masuta din hol. Ma indreptam usor catre camera mea, inchizand usa in urma. Buuun! Doamne, ce putea cara Marie in genata asta? Rerzerva nationala de farduri?!

Am apucat genta si am rasucit-o cu susul in jos. Din ea au inceput sa curga diferite nuante de ruj de culori de prost gust- cel putin pentru mine- milioane de hartiute, toate cu numere de telefon. Pe unele am vazut scris cu rosu : IMPORTANT!  Perfect! Am facut un manunchi gros din ele, m-am indreptat catre fereastra, am deschis-o incet,riscand sa o deschid prea tare, dar nu era nici o problema, seara imi asum orice fel de risc, si le-am lasat sa zboare pe strazile New Yorkului. O pala de vant cald le purta in sus in vazduh, dupa care gravitatia isi facu treaba. Ma gandeam, oare cat timp i-ar lua lui Marie sa ajunga jos? Dar am scuturat repede din cap. Nu imi permiteam s alas anumite ideii sa imi incolteasca in minte. Era prea tentant.

Am scotocit printre maruntisurile de pe pat, avand o tinta categorical: telefonul lui Marie. Pentru prima data , fericirea mea, personala, depindea de Marie. Lucrurile se puteau desfasura astfel: sa nu gasesc telefonul si sa imi ratez toata seara, sau mai bine zis toate planurile, sau s ail gasesc, dar sa nu aiba numarul lui Nicolas! Fraiera de mine si vanitate a mea! De ce?! De ceeee?! Nu am putut s ail cer eu personal?! Din mandrie. Ei bine, mandria imi cam era umbrita de dorinta in seara asta, asa ca la naiba cu toti!
In cele din urma, am invins! Am gasit Blackberry-ul lui Marie si am tastat repede numarul lui Nicolas pe telefonul meu., dupa care l-am salvat in memorie: N.

Am strans cu bratele toate nimicurile alea, si le-am aruncat inapoi in geanta, dupa care am verificat usa din nou. Incuiata, cu cheia in broasca. Nu avea sa intre decat prin usa, desi ma indoiam ca Marie poseda o asemnea forta. Totusi, ca sa fiu sigura am luat o a doua masura de protectie si am decis sa il sun pe Nicolas din baie.

Asezata pe marginea cadei, am apasat tasta verde de apel.

Drace! Suna ocupat! Sa incerc din nou? Ma gandeam, pana la urma ce aveam de pierdut?! Vanitatea? Nici o problema, poate ca maine, cand soarele o sa imi lumineze mintea din nou imi va pasa, dar acum as fi in stare sa fac orice. Am pasat tasta de apel din nou. De data asta suna!

-Alo? Atunci mi-am dat seama. Chiar si prin telefon vocea lui suna minunat, melodic, dar in acelasi timp avea si ceva agresiv in ea, partea aceea care imi placea atat de mult! Dar am oprit gandul imediat, la fel de brusc ca si cel cu ce forta ar exercita atractia gravitationala asupra lui Marie.

Adevarul era insa ca, as fi mers mult mai departe cu Nicolas, doar daca ar fi existat…o seara ca asta! Prin tot corpul imi trecu un curet electric, ce ma clatina putin, dupa care imi bazaii in urechi ca un ecou. VROIAM  sa il vad!

-Ai seara libera? Am intrebat direct, fara sa ma prezint, sau fara sa salut politicos  inainte. Dar cui ii mai pasa acum de normele de politete?!Chestia asta devenea urgenta.

-Aaa…da, e liber. Vrei sa vin? Mi-a raspuns la fel de direct. Incepea sa imi placa. Lucruile mergeau de la sine, iar noaptea asta incepea sa para promotitoare.

-La unsprezece fara zece, in holul principal. Nu urca sus!

-OK.

Dar mai aveam o problema. Cum sa ies din casa?! Aveam, legal optsprezece ani, dar tata inca nu era convins ca eram majora si din punct de vedere psihologic. Citate de doi bani! De parca exact la asta se gandea el, la maturitatea mea psihologica! Nenumarate discutii, prea multe in timpul scurt in care am stat aici, si prea multe restrictii pentru un parinte pe care il vedeam, pana acum de cel mult doua ori pe an. Dar partea proasta era ca totusi avea asupra mea o influenta considerabila, puternic flancata de santajul economic cu care ma aborda tata mai de fiecare data. Nu prea era correct ce facea, de aceea am decis ca nici eu sa nu mai fac lucrurile corect.

Planul era simplu.Am sa ma strecor afara din casa, pe cand Marie si tata erau prea ocupati ca sa isi da seama de lucruile din jurul lor, iar dupa, tine de starea mea de spirit, care in seara asta, in special se arata destul de dornica de aventura.

Am aruncat o privire pe ceas.Noua jumatate. Perfect! Tata trebuia sa soseasca, deci aveam timp sa il salut si sa ii las impresia ca totul e in ordine, dupa care tot ce imi ramanea de facut era sa ma strecor afara din apartament. Usa de la lift, ar putea face zgomot, dare ram acoperita. Orasul afara e zgomotos, asa ca se putea sa fi uitat din greseala geamul interdeschis. Plauzibil. Dar acum aveam o alta problema: cum sa ma imbrac?

Scotoceam in dulap cu inversunare , dupa pantalonii mei din piele. Trebuiau sa fie undeva pe aici! Doua ciocanituri scurte in usa, dupa care, fara sa astepte un raspuns, aceasta se deschise.

-Buna! Ma intampina parca cu o atitudide pacifista tata. Minunat! Chiar nu aveam nevoie sa ma simt mai vinovata decat ma voi simti maine dimineata. Tata isi putea allege momentele in care sa vorbeasca cu mine, intr-un timp atat de neindicat! Dar fie…

-Buna, am raspuns cu un ton lipsit de inflexiuni, dar m-am animat aproape instantneu. Daca vedea, sau credea ca ceva e in neregula cu mine, va insista sa afle, iar in cele din urma s-ar putea chiar sa imi dea planurile peste cap, iar in seara asta nu era admis! Ce mai faci? Am intrebat ca sa imi salvez gafa de la inceput.

Paru multumit ca macar incerc sa am un dialog cu el.Era totusi un progress, cel putin in mintea lui.

-Bine. Am…vrut doar sa te anunt ca eu si Marie o sa iesim in seara asta, si sa nu ne astepti. E posibil sa intarziem, si incheia fraza cu acel zambesc sclipitor , care prezice lucruri la caror continuare nu vreau sa ma gandesc.

Minunaaat! S-ar putea sad au nas in nas cu ei la intoarcere. Ei bine, am sa o rezolv eu pe moment, ca de obicei de altfel.

-OK, am raspuns sec si m-am intors la actiunea mea initiala. Sau mai bine zis , la intentia mea initiala: sa il impresionez pe Nicolas.

Am gasit in cele din urma pantalonii mei din piele, si un top decoltat. Destul?Sa speram ca da! Oricum, seara asta trebuia sa fie numai si numai despre mine. Vroiam sa fiu rea, si imi  permiteam la o adica sa fiu, dar parca era  o parte din mine, care totusi nu vroia asta pentru Nicolas, exista o parte care incerca sa simta sentimente mai nobile pentru el. Insa deocamdata, era intuneric.

Planul meu cu strecuratul afara din casa esua, ceea ce imi genera un val de furie, pentru ca in seara asta chiar vroiam sa incalc regulile. Imi doream doar sa nu ajung inapoi, in acelasi timp cu tata si Marie. Macar, as fi avut o doza buna de adrenalina.

Am verificat ceasul din nou: unsprezece fara un sfert.Perfect. O ultima privire in oglinda inainte sa ies: pantalonii stramti de piele, parul lasat valvoi,iar fata care purta o masca ironica si superioara, ar fi trebuit sa fie deajuns ca sa il surprind. Am luat cheile de pe masuta, si am chemat liftul.

Jos in hol, in timp ce usile se deschideau am inchis ochii. Nu vroiam sa stric momentul, holbandu-ma prin deschizatura usilor. Cand am auzit piuitul tipic al liftului, am clipit brusc, manata de nerabadare, si acolo era EL! La mai putin de 5 metri in fata mea, cu o casca de motocicleta in mana si una sub brat, intampinandu-ma cu zambetul acela provocator, care imi ramase intiparit in minte atat de bine. Speram sa ii smulg macar o exclamatie, dar isi controla atat de bine reactiile, incat mi s-a parut ca nu l-am impresionat in nici un fel. Dezamagire.

A ramas pe loc, asteptand ca eu sa vin spre el, eu sa fac primul pas, iar asta nu prea imi placea, dar fie, pentru cum arata in secunda asta, merita. Am pasit afara de linia liftului si m-am indreptat catre locul in care era.Fara  sa   il salut am apucat casca pe care o tinea in mana, si m-am indreptat spre iesire.

A asteptat buimacit o secunda, dar si-a revenit la fel de repede, si m-a intrecut dupa 3 pasi, iesind din cladire inaintea mea. Okay, sa jucam dupa regulile lui.

In lumina translucida a becurilor portocalii, urcat pe motocicleta lui neagra, arata ca si cum ar incerca sa franga inimile tuturor fetelor de pe planeta. Sau poate nu a tuturor.Poate doar a uneia. A ambalat o data motorul pentru a-mi da de inteles sa ma grabesc, sau sa ma intorc, ca un fel de amenintare. Imi placea asta!

M-am urcat pe motocicleta, dupa ce am mimat ca ezit 2 secunde, doar ca sa scot de la el o reactie aproape inobservabila: dezamagire. Dar din nou, isi controla emotia , cu acea determinare care ma innebunea.

Atunci imi fulgera prin minte o hotarare: sa  il fac sa isi piarda controlul cu mine. Sa il fac sa isi tradeze sentimentele, sa  il pun in situatia de a parea uman. In clipa aceea insa, parea imposibil.

 

LET’S GET RESTARTED!

New line count

Read More

this image reminds me of a pre-physics-test attitude 

this image reminds me of a pre-physics-test attitude 

(via kiyla)

Awww! they’re so CUTE!

Awww! they’re so CUTE!

(via kiyla)